Tratament sarcină extrauterină

O sarcină extrauterină poate fi dificil de diagnosticat. Medicul poate suspecta o sarcină extrauterină dacă aveți dureri în timpul unui examen abdominal sau pelvin la prima vizită prenatale sau în cazul în care ginecologul detectează o masă suspectă.

Sarcina extrauterină reprezintă o urgenţă ginecologică severă care, în lipsa unui diagnostic stabilit corect și rapid, precum și a unei intervenţii adecvate, poate fi fatală. Frecvenţa sarcinii extrauterine variază între 0.58 și 1.3 %, în ultimii 20 ani, observându-se o creștere a acesteia cu 60% din cauza incidenţei ridicate a bolii inflamatorii pelvine acute incorect diagnosticate și tratate, precum și a creșterii numărului de intervenţii de chirurgie tubară.

Sarcina extrauterină a fost descrisă prima oară în anul 936 î.Hr. de un medic arab, Albucasis. În secolul al XVII-lea e menţionată de Mauriceau ca o posibilă complicaţie obstetricală. În 1883, Tait practica primele salpingectomii.

Dacă aveți simptome care sugerează o sarcină extrauterină, medicul va calcula cât de avansată este, după care  îți va sugera un test de sange și o ecografie pentru a încerca să confirme diagnosticul.

În timpul ecografiei, specialistul va examina cu atenție trompele și uterul. Dacă testul de sânge arată că hCG, hormonul de sarcină este la un anumit nivel, dar ecograful nu poate găsi embrionul (sau dovezi ale unui embrion) în uter, atunci ar putea fi vorba de o sarcină extrauterină. Cu toate acestea, există și posibilitatea să fi pierdut sarcina sau ea să fie atât de mică încât nu poate fi văzută la ecograf.

În cazul în care ecograful vede un embrion în trompa uterină, cu siguranță este vorba de o sarcină extrauterină. Dar, în multe cazuri, embrionul moare la scurt timp după implantare și este prea mic pentru ca  ecografistul să-l găsească. În schimb, specialistul  poate observa că trompa uterină este umflat sau, se pot  observa cheaguri de sânge precum și țesuturi lăsate de embrion.

Cum poate fi tratată o sarcină extrauterină?

Tratamentul depinde dacă diagnosticul este concludent, dar și de dimensiunea embrionului, și dacă vă confruntați cu dureri, sângerări interne sau alte simptome legate de subiectul în sine.

În majoritatea cazurilor, sarcina extrauterină este tratată imediat ce este diagnosticată, pentru a evita ruperea acesteia și producerea unei hemoragii severe.

Îm principiu, metoda de tratament este aleasă în funcție de rapiditatea cu care este pus diagnosticul, dar și de starea de sănătate generală a femeii. În medicina de specialitate se vorbește despre trei tipuri de tratament în ceea ce privșete sarcina extrauterină. Însă, în momentul în care medicul, împreună cu pacienta se hotărăște asupra unui singur tratament, trebuie să se țină cont și de faptul că, spre exemplu, metoda chirurgicală aplicată la nivelul trompei uterine va determina creșterea riscului deja existent pentru o viitoare sarcină extrauterină sau chiar infertilitate. Cu toate acestea, intervenția chirurgicală este necesară, dacă trompa uterină este deja afectată de sarcina extrauterină care se dezvoltă. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că, deseori, sarcinile extrauterine rezistă tratamentului medicamentos, existând posibilitatea ca acesta să fie urmat de unul chirurgical, mai ales când nivelul sanguin al hormonului de sarcinî (HCG) nu scade sau când hemoragia continuă.

Tratament sarcină extrauterină medicamentos

Acest tip de tratament poate fi folosit numai în cazul sarcinilor extrauterine care au fost diagnosticate din timp și care nu s-au rupt.  Tratementul medicamentos are o rată mai mare de reușită, dacă sarcina extrauterină nu a determinat încă exteriorizarea unei hemoragii, dacă au trecut cel mult șase săptămâni de la ultima menstruație, dacă embrionul are mai puțin sau cel mult 3,5 cm și nu are activitate cardiacă si dacă nivelul sanguin al HCG este mic.
În prezent, medicamentul care se folosește pentru tratarea acestei sarcini este  Metotrexatul.  Acesta este folosit încă din 1985. Atenție, dacă sarcina este descoperită târziu, tratamentul medicamentos nu mai dă rezultate. Fiind injectat pe cale venoasă sau prin administrare orală, medicamentul poate cauza efecte adverse neplăcute cum sunt greața, indigestia, diarea, toxicitatea hepatică sau distrugerea foliculilor ovarieni. De asemenea, mai poate apărea un disconfort abdominal în primele 2-6 zile de la tratament, plus creșterea nivelului beta-HCG tot în primele câteva zile de tratament și o sângerare vaginală. Tot la fel de posibil este și șansa redusă de reușită.  Astfel, în cazul în care apare  o durere abdominală excesivă, instabilitate hemodinamică sau nivelul beta-HCG nu scade cu mai mult de 15% în Ziua-7 este posibil ca medicamentul să nu fi avut efectul scontat. Cu alte cuvinte, s-ar putea ca sarcina extrauterină să fie tot acolo și să fie nevoie de o intervenție chirurgicală. Cele care vor urma tratamentul cu metotrexat trebuie să nu aibă contraindicaţii, să-şi exprime opţiunea pentru tratamentul medical prin consimţământ scris, să revină la control la fiecare 6 săptămâni, să nu consume alcool cel puţin 7 zile după terminarea tratamentului, să nu alăpteze, să nu se expună la soare (poate declanşa dermatită), să nu urmeze tratament concomitent cu AINS, aspirină, penicilină, trimetroprim, diuretice, antimalarice, suplimente de acid folic, ciclosporine, retinoizi şi să întrerupă activitatea sexuală deoarece poate declanşa ruperea sarcinii ectopice.

Tratament sarcină extrauterină chirurgical

Acest tip de tratament este folosit, adesea, de către specialiști în cazul celor a căror sarcină a depășit termenul de șase săptămâni sau în cazul în care femeia are o hemoragie internă. Astfel spus, s-a rup trompa. Intervenția chirurgicală se poate face laparoscopic (în cazul în care timpul, dar și condițiile intraspitalicești permit) sau prin operație deschisa (mai ales în cazul rupturii). De ce mai multe ori se ajunge la legarea trompei și, implicit, la pierderea funcției acesteia. Chiar dacă se încearcă conservarea trompei, fibrozele și aderentele postchirurgicale scad mult permeabilitatea ei.

Tratament sarcină extrauterină endovascular

O altă tehnică din ce în ce mai folosită este embolizarea arterelor uterine. Ea este o tehnică de radiologie intervenţională ce a câștigat teren din ce în ce mai mult în ultimii ani, utilizată cu succes în asociere cu medicamentul metotrexat. Tehnica constă în embolizarea selectivă a arterelor uterine, fiind eficientă în tratarea sarcinii ectopice cervicale, dar şi abdominale, salpingiene sau inserate la nivelul cicatricei post-operaţie cezariană, deoarece produce oprirea din evoluţie a embrionului şi rezorbţia acestuia, păstrarea permeabilităţii trompei, respectiv conservarea fertilităţii. Valorile ridicate ale B-HCG, precum şi deschiderea unor colaterale uteroovariene ce nu se pot vizualiza angiografic reprezintă un dezavantaj în ceea ce priveşte succesul metodei

E bine de știut faptul că această terapia endovasculară este o tehnică non-chirurgicală, minim invazivă,  ce face posibilă recuperarea completă a capacității de reproducere. Intervenția se realizează într-un laborator de angiografie, dotat cu un aparat angiograf  ce vizualizează vasele de sânge.

Dar cum s-a ajuns la această tehnică? Ei bine, specialiștii au luat ca exemplu tehnica embolizării fibroamelor uterine, tehnică larg răspândită la nivel mondial. Principiul metodei constă în oprirea alimentării cu sânge a sarcinii (ce se hrănește, de regulă, din artera uterină), prin injectarea la acest nivel a unui material care să înfunde mecanic vasele de sânge de la nivelul acesteia. După ce sarcina este oprită din evoluție, organismul contribuie la eliminarea ei, astfel consevându-se viabilitatea trompei. La nevoie se poate interveni chirurgical (chiuretaj) fără a exista riscul unei hemoragii masive.

Tratament sarcină extrauterină - intervenția pas cu pas

Intervenția începe cu o anestezie locală cu xilină injectată la nivelul plicii cotului, urmată de puncția arterei brahiale și montarea unei teci arteriale. Tehnică este minim invazivă și aproape deloc dureroasă. Mai apoi, medicul introduce prin teacă un cateter, și sub control radiologic, folosind și substanță de contrast iodată, ghidează acest cateter prin vasele de sânge până la nivelul arterei uterine. Odată corect poziționat, prin acest cateter se introduc materialul de embolizare, biocompatibil, care astupă vasele de sânge ce alimentează sarcina. La sfârșitul intervenției se scoate cateterul și teaca arterială și se realizează hemostaza la locul de puncție, după care se face un pansament compresiv. Intervenția dureaza în jur de 30 de minute. Toate manevrele sunt nedureroase, pacienta nu simte nimic. La injectarea de substanță de contrast apare o senzație de căldură în abdomen care durează foarte puțin, în jur de 5 secunde.

Atenție, după intervenție pot apărea dureri de intensitate mică sau medie, timp de maxim câteva ore, ce se tratează cu medicație analgezică corespunzătoare. Majoritatea medicilor fac această intervenție prin acel abord la nivelul arterei brahiale, tocmai pentru ca femeia să se simtă confortabil. Ceea ce trebuie știut, și cel mai probabil medicul îți va spune încă de la începutul intervenției este faptul că nimic nu garantează succesul tratamentului. Acesta depinde de unele particularități  și, în unele cazuri e nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a trata sarcina extrauterină.

Concluzie tratament sarcină extrauterină

Sarcina ectopică reprezintă încă o cauză de mortalitate maternală, în ciuda metodelor moderne de diagnostic și tratament, ajungând la 6.5%(29). Evoluţia ulterioară a pacientelor cu antecedente de sarcină extrauterină este nefavorabilă în majoritatea cazurilor, aproximativ jumă- tate rămân sterile, iar 15% vor recidiva. Deşi frecvenţa sarcinilor ectopice a crescut din 1970, mortalitatea a scăzut datorită mijloacelor moderne şi accesibile de diagnostic şi tratament